Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the woocommerce-services domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/parolesdl/www/wp-includes/functions.php on line 6121

Notice: La fonction _load_textdomain_just_in_time a été appelée de façon incorrecte. Le chargement de la traduction pour le domaine publisher a été déclenché trop tôt. Cela indique généralement que du code dans l’extension ou le thème s’exécute trop tôt. Les traductions doivent être chargées au moment de l’action init ou plus tard. Veuillez lire Débogage dans WordPress (en) pour plus d’informations. (Ce message a été ajouté à la version 6.7.0.) in /home/parolesdl/www/wp-includes/functions.php on line 6121
Tribune langue Corse – décembre 2014 – Paroles de Corse

Tribune langue Corse – décembre 2014

 

L’incantesimu di Natale ?

Da Sébastien Quenot

 

Cù Natale, volta ogni annu u cuntrastu nant’à i veri valori di sta festa. À chì si ramenta u calore di e veghje in paese, à chì briuneghja contru à u fretu in chjesgia. À chì dinunzia u cunsumerisimu oghjincu, à chì sunnieghja à a nova Xbox. Simu ind’è l’opposizione tradiziunale trà u spirituale è u cummerciale, trà ciò chè no simu è ciò chè no cridimu d’esse. In l’accatastu di e nutizie triste imbellite cù Instagram, Natale vene cum’è una treva.  S’aspetta cum’è una stonda d’incantu per noi tutti. Cù u sviluppu di i canali d’infurmazione in cerca di disgrazie, è a so amplificazione cù e rete suciale, tuttu ci fala sempre addossu : crise, guerre, malatie, disimpiegu è addisperu.

Ùn ci franchemu più di nunda, mancu u culu pulputu di Kim Kardashian. Allora più chè mai, avemu bisognu d’omancu un illusione passaticcia, a credenza d’un Natale da festighjà, un caprettu à manghjà ! Ci mettimu in croce per fà piacè à unu è à l’altru, per esse megliu un altru annu cù centu risuluzione in capu. Iè, dumane ferà ghjornu.

 

A religione di u catì

Una manata di puritani isulani si portanu in collu a fiura idealizata in biancu è neru di a sacrata famiglia è di u vechju fucone. Tutti in carrughju, piglianu à ruchjittate e figure culurite di Barbie è di Spiderman. Nasce u para para. Cridite voi ? Nò, ùn hè micca cusì. L’eroi cummerciali, simu noi i primi à cumprà li. Segnu di putenza, capite ? A ci la dice Barbara Kruger : « compru dunque sò ». U supermercatu ci accoglie tutti à bracce aperte è noi cridimu à a religione di u catì. Eppuru, à vede strazià i parenti in i soi l’andati, ci hè da chì avè a nustalgia di l’aranciu merzu, merzu ma biò. Natale, ghjè a muntagnera di l’omi d’oghje.

In a sucetà turistica, cugliemu l’estate in piaghja è spulemu l’inguernu. « Toccu i freti di nuvembre », dicia Rocchiccioli, avemu bisognu di racoglie i cori ma ùn la sapemu micca fà. Allora aspettemu Natale per dà un sensu à i danni di l’estate. Imbambuliti, i corci parenti cercanu à stancià a sete di ghjochi è d’amore di i figlioli, baterchjati tutti i ghjorni à colpi di publicità.

Un babbu assente crede di cumprà si à bon pattu un amore beatu. Un altru lampa un ochju à l’appiecazione di a so banca per cummandà un ultimu rigalu. U catì digià pisivu, un coppiu pianta e spese per rancicume credendu d’esse savii. Quandu elli passanu à a cascia, unu ramenta à l’altru una citazione prufonda d’un articulu di Psychologie magazine : « ùn ci vole micca à fà crede à i zitelli ch’ella hè troppu faciule a vita. Dui rigali và bè, ma u troppu stroppia ». Iè, Natale ghjè un sognu zitellinu è u sunniacciu di i parenti. Sintimu di culpabilità, rinunziu à i so sciali, dicembre ghjè u mese u più longu di l’annata per i zitelli ma per i parenti dinù. Aiò chì hè festa !

 

Nascita è lascita

Natale ghjè u tempu di a ghjuventù, di a nascita è di a lascita. A nascita di u bambinu ghjè u principiu d’un operata, a purezza d’un ancu à fà, una scumessa. U curagiu arditu chì ci manca spessu in l’ambiu di a realpolitik, l’ideulugia di a fine di l’ideulugie, u diktat di u disincantu è di u rinunziu. Quandu l’impussibilità d’un megliu andà face lege ùn hè più un sbagliu ma un ingannu. À rombu di sente ch’ella ùn vale a pena di sunnià, ùn sunnieghja più a ghjuventù. Allora serà Natale una festa d’un altru tempu ? À u Messicu, in Sivens è in altrò dinù, quandu ella si vole indià, si face tazzà o intrappulà da i banditi di Daesh. Idea strana di l’educazione è di a demucrazia. « Ùn hà micca sempre ragiò a ghjuventù, ma a sucetà chì a scunosce è chì a mena hà sempre tortu » dicia Mitterrand. Sbaglià si, si sbaglia ancu u prete à l’altare.

L’omi d’oghje si sentenu incapaci à trasmette una lascita più bella chè quella d’eri. Cercanu palliativi fendu u para piglia è teni nant’à i parastasgi di i supermercati. Hè più faciule d’ammanì a robba chì di tuccà e stelle. Allora per sta notte di Natale, u più bellu rigalu ch’omu possi fà à i giovani, ghjè un rigalu à i maiò, un rigalu à longu andà : un sguardu benignu nant’à a  ghjuventù è un paghju di spechjetti.  Andemu fora à guardà a luna è guardemu più luntanu. Circhemu in e stelle a cometa 67P. Cù Philae, ci truveremu  un pezzu d’amore è d’umanità.

È s’ellu era cusì Natale, un ghjornu d’incantu per i zitelli, una notte di duvere per i maiò è per noi tutti, un tempu d’utopia ?

 

Les commentaires sont fermés, mais trackbacks Et les pingbacks sont ouverts.